Japanese definition
- 大勢の人が騒ぎ立てて秩序が乱れること。
English definitions
- riot; rebellion; turmoil; strife
- (media) uproar; brouhaha; (public) outcry; scandal; controversy
- feud; tussle; quarrel; dispute
Conjugation
- negative (〜ない)
- 騒動しない
- past (〜た)
- 騒動した
- te-form (〜て)
- 騒動して
- potential
- 騒動できる
- volitional
- 騒動しよう
- causative (使役)
- 騒動させる
- passive (受身)
- 騒動される
- causative-passive (使役受身)
- 騒動させられる
Examples
No examples yet.
Loading examples…